Povesti din alta lume: o zi la coasa

Dragilor, v-am povestit de multe ori despre copilaria mea. La tara, un baiat, un fecior, trebuie sa stie sa faca de toate si e obisnuit de mic cu muncile de pe langa casa. Una dintre cele mai faine activitati, de care imi aduc mereu aminte cu drag, e mersul la coasa. In vara, am refacut povestea. M-am trezit devreme, chiar la rasaritul soarelui. Sa cosesti in plina zi, in caldura cea mai mare, nu-I usor. De asta cositul incepe odata cu primele raze de lumina. Asa cum faceam si in tinerete, am luat si 2-3 vecini sa ma ajute. La tara se practica inca acest ajutor. Eu merg cu tine sa-ti lucrezi bucata de pamant, apoi vii si tu sa ma ajuti. M-am intors parca in timp, atunci cand eram proncoton (tanar) si aveam program de cosit in fiecare vara. Spre seara, dupa ce lucrul e gata, barbatii vin spre casa, unde miroase déjà a colesa (mamaliga) si jumari si a rosii proaspat culese din gradina.

Ma uit la imaginile astea, pe care prietenul meu Flavius Medan le-a surprins cu atata drag, si va jur ca imi dau lacrimilile. Ma uit la ele si inteleg de ce se spune ca “Vesnicia s-a nascut la sat”. Bucurati-va si voi de ele.

 

Da-i share
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

2 Comments

  1. Ene Daniela

    Cit de frumos! Mi-am petrecut copilaria la tara , la bunici, a fost superb. Stau la oras acum, dar daca as avea posibilitatea, oricind m-as intoarce sa locuiesc la tara.

  2. Ce brazde mandre aveti! Cine vi le-o împrăștiat?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*