Oamenii din satul meu

Cand sunt obosit, stresat, cand am perioade super aglomerate, nimic nu ma relaxeaza mai tare decat o vizita in satul meu natal, Rozavlea. Acolo e locul in care imi incarc cel mai repede bateriile, locul care imi reaminteste de lucrurile care sunt cu adevarat importante in viata, locul care imi umple sufletul de liniste.Eu am o un fel de terapie de cate ori ajung acolo. Imi place sa stau la povesti cu oamenii mei, cu batranii si cu vecini, cu neamurile, cu oamenii din sat. Viata la tara are un ritm si niste valori pe care noi, prea ocupati si prea agitati, le uitam. Badea lui Camara face horinca de cand ma stiu.Pentru asta este cunoscut in sat. De 80 si ceva de ani, va dati seama cate povesti a trait si a ascultat in jurul cazanului ce fierbe zama de prune?! Tare drag imi e sa stam de vorba, pe o banca in fata portii, sa-i ascult amintirile de pe vremea cand eram de-o schioapa, mai ales ca a fost prieten bun cu tata.

Badea lui Cioboc e cel care ne-a construit casa, casa copilariei mele. El a construit de altfel o mare parte din sat si pentru asta e cunoscut in Rozavlea. De cate ori ne intalnim, povestim despre copilarie, despre mama, despre tata, si e ca si cum timpul ar fi stat in loc!

Badea lui Cora, barbierea toti barbatii din vecini. Era un adevarat ritual. In fiecare sambata seara barbatii se adunau la el, stateau in povesti, iar mie imi placea cel mai mult sa ma strecor printre ei si sa ii ascult. Si acum, de cate ori merg acasa, ma duc sa beau un pahar de horinca cu el si sa mai stam la povesti.


Satul romanesc are suflet! Eu asta simt de cate ori ajung la mine acasa. Si asta simt de cate ori stau la povesti cu oamenii din satul meu!

Da-i share
Share on Facebook1.8kShare on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*