Nunta mea de moroșan

Sunt momente în care te oprești, te uiți un pic la viața ta și îți dai seama cât de bun a fost Dumnezeu cu tine. Am trăit un asftel de moment în ziua nunții mele. M-am simțit atât de norocos pentru tot ce mi se întâmplă și pentru tot ce am lângă mine. Mă uitam la Monica, care era absolut superbă, mă uitam la Iancu și la Iolona care alergau în jurul ei și se jucau cu voalul și mă gândeam că ceva bun am făcut în viața asta sau în alta de merit toate astea.
De multă vreme am vrut să facem și cununia religioasă și am tot amânat. Vara asta lucrurile s-au legat și au ieșit așa cum am vrut noi. Recunosc că la început mi-am dorit o nuntă mare, să-mi pot chema toate neamurile (numai verișori am vreo 40), dar Monica m-a convins că mult mai frumos ar fi să avem o nuntă restrânsă, ca să mă pot bucura de moment și de oamenii pe care îi am alături. Mi-am dorit de asemenea o nuntă de moroșan, pentru că asta sunt și pentru că orice eveniment din viață se simte altfel atunci când îl trăiesc cu inima de maramureșean. Am făcut nunta la noi în “ocol” (ogradă), fix așa cum se întâmpla și pe vremuri, în casa în care am și copilărit. Monica s-a ocupat de tot ce a însemnat decorarea locului și a mesei și a ieșit ceva de poveste! Sora-mea, Anuță, ne-a strigat „strigături” (scurte versuri compuse special pentru miri strigate înainte de a pleca la biserica și înainte de a începe petrecerea). Monica a renunțaț la final la voal pentru năframă, ca orice femeie măritată. Am jucat și am horit până în zori. Și următoarele zile am luat-o de la capăt.
Toată nunta a fost organizată alături de prieteni și vecini, așa cum se făceau nunțile odată. Păinea mi-a copt-o Lelea Ileană, Nea Victor m-a ajutat să montez becurile, nepoata-mea, Anca, ne-a ajutat cu decorarea locului, prietenul meu Dănuț de la Casa Iurca a venit și a făcut de mâncare, soră-mea și frații mei m-au ajutat cu amenajarea locului, cu pregătirile, toată desfășurarea asta de forțe a fost cum nu se poate mai faină pentru că a venit din sufletul oamenilor dragi.
Da, am avut emoții foarte mari. În special la biserică. Așa de frumos a vorbit preotul despre povestea noastră, încât nu am putut să îmi opresc lacrimile. Dar, cum spunea și Dan Bitman, și băieții plâng căteodată, nu-I așa?
O nuntă simplă, cu oamenii apropiați, a fost pentru mine o nuntă de poveste. Părinții mei sunt singurii care au lipsit pentru ca tabloul să fie complet, dar eu știu că de undeva de sus mi-au fost alături și s-au bucurat pentru ziua asta.

Fotografiile au fost realizate de prietenul Andrei Bucicșan.

4 Comments

  1. Să fiți sănătoși și fericiți alături de comorile voastre! 🎉🥂🍾

     
  2. Sa fiți sănătoși și fericiți împreună!
    Felicitări pentru autenticitate si traditii.

     
  3. Erika varga

    Superb!!!
    Sunteți oameni faini și nu avea cum sa fie nașpa o zi așa deosebita. Super respect pentru faptul ca ați ales ceva tradițional in sânul familiei. Superb!!! Tot ce contează in lumea asta!

     
  4. Sandu Marieta

    Super ! Cinste vouă , pt. așa o nuntă adevărată , originală , minunată !

     

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*