Istanbul, orașul în care mi-am dat seama că băiatul meu devine bărbat

 

Weekend-ul ăsta am plecat în formulă completă, cu Monica și copiii, la Istanbul. Pentru mine a fost prima dată, îmi doream mult să ajung aici și tare m-am bucurat că în sfârșit mi se întâmplă. M-am dus chitit să văd niște locuri, aveam o întreagă listă, bine documentată, cu destinații în care trebuie să ajungem. După cum știți, planurile de acasă nu se potrivesc niciodată cu cele din târg, mai ales când ai doi copii mici cu tine, așa mi-am dat seamă ca trebuie să mai vin de câteva ori ca să bifez tot ce aveam eu pe listă. Cu toate astea, au fost niște zile super faine, în care am gustat mâncare tradițională, ne-am plimbat ore în șir pe străzi, am vizitat câteva locuri emblematice și am realizat că excursia a fost o mini lecție de istorie pentru copiii noștri, care au asimilat imediat informații despre turci și țara lor. Aaaa, și încă ceva! Copiii n-au știut că vin cu noi, a fost o surpriză. Am plecat de acasă, ei știau că trebuie să meargă la școală, iar când am depășit locul în care trebuiau să ajungă nu înțelegeau de ce nu ne-am oprit. Le-am spus atunci că plecăm toți în această mini-vacanță.

Pe lângă asta, mă bucur că în Istanbul am trăit unul din cele mai faine momente alături de Iancu, cred că a fost primul nostru moment de…bărbați! Am vrut să încercăm celebrele băi turcești, așa că ne-am dus împreună. Cât stăteam acolo, unul lângă altul, mi-am dat seama că pruncul meu se transformă pe zi ce trece în bărbat, că legătura noastra devine mult mai conștientă pentru el, mi-am dat seama cât de importante sunt momentele astea și cât de important este să construiești cât mai multe. Sincer, am fost fericit! Cred că de multe ori ritmul nebun și viața însăși ne fac să trecem pe lângă situații frumoase fără să ne bucurăm cu adevărat de ele. Important e să realizăm la timp!

Un alt moment care o să-mi rămână în minte este primul mic dejun cu care ne-au așteptat Iancu și Ilona. Într-o dimineață, copiii au plecat mai repede din cameră, iar când am ajuns în restaurant masa era gata pregătită, cu croissante, fructe și suc de portocale. Am rămas fără cuvinte și eu și Monica și chiar am întrebat chelnerii de acolo cum au făcut. Atât Iancu , cât și Ilona sunt la școală franceză, iar limba engleză o vorbesc mai mult în fața blocului. Cu toate astea, băieții de acolo mi-au spus că Iancu s-a descurcat fără probleme și a știut ce să le ceară.

Concluzia acestui weekend a fost clară: trebuie să revenim în Instanbul! Mâncarea e absolut genială, gustoasă, îmi plac mâncărurile lor gătite tradițional, mi-a plăcut sendvișul cu pește mâncat în port, mi-a plăcut felul în care reușesc în restaurante să reinterpreteze mâncăruri tradiționale păstrând totuși gustul autentic. Ce să mai, chiar e o destinație pe care o recomand din suflet! Yakında görüşürüz (Pe curând!)

O modalitate ingenioasă de a duce cumpărăturile în casă.

 

Sandwich in port. Delicios!

 

Inghețata, bucuria copiilor.

 

Preparate turcești. Greu să te oprești din mâncat

2 Comments

  1. Foarte frumos raport din Istanbul. Made me dream of the Magic Moments I experienced myself.

     
  2. Daaa…Iancu devine bărbat si Ilona o frumoasă domnișoara. Sa ti pregătești pusca tăticule:)))

     

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*