Impreuna de 1 Decembrie

Mes amis, v-am zis cat iubesc 1 Decembrie? Dintr-un motiv foarte simplu: e unul dintre momentele care ne aduce pe toti impreuna, iar asta e cel mai important. Cat am fost plecat la Paris, asteptam ziua de 1 Decembrie cu bucurie mare, mare. Nu puteam pleca in fiecare an in Romania, va dati seama, asa ca dorul era si el foarte mare. Ne strangeam atunci o mana de romani si ne puneam pe preparat bucate traditionale romanesti ca la Maramu’, delicioase ca la mama acasa, si parca dorul de tara, de familie, de prieteni mai scadea putin odata cu spiritul romanesc pe care reuseam sa-l incropim acolo.
image1
Acum, in patru, lucrurile stau altfel, dar mancarea a ramas punctul in jurul caruia graviteaza intreaga zi. Inca de dimineata la noi in casa incepe sa fie vanzoleala. Copiii stiu ca e zi de „lucru”, asa ca vor sa-si ia rolurile cat mai in serios. Ne strangem cu totii in bucatarie si ne punem pe treaba. Monica incepe sa aranjeze masa, Ilona o ajuta si isi da cu parerea despre ce servetele s-ar potrivi mai bine cu farfuriile (oh, les filles…), Iancu canta de zor, nerabdator, pesemne, sa-l duc la parada militara, iar eu am pus inca de dimineata fasolea cu ciolan la pregatit. In casa miroase delicios de romaneste, noi spunem povesti, radem si ne veselim. Nu e bucurie mai mare, va zic.
image2
Am mai spus-o si o s-o mai spun, cat am fost plecat nu mi-a fost niciodata rusine sa zic ca sunt roman, ba mai mult, am facut-o intotdeauna cu mandrie. Pentru ca or fi delicioase bucatariile franceza, italieneasca sau asiatica, dar parca tot mai gustos ii un papricas c-un paharel de palinca langa, nu? Bucataria romaneasca are personalitate, nu e numai delicioasa, are spirit, are tot ce-i trebuie!
La multi ani, mes amis!
image3

Da-i share
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*