De ce nu renunț la accent

Sunt moroșan, de pe Valea Izei, din Rozavlea.
Oamenii mă întreabă și acum de ce, după atâția ani petrecuți în Franța și în capitală, încă nu am renunțat la accent și regionalisme.
Pentru că ăsta e felul meu de a purta mereu cu mine locurile din care vin și oamenii care m-au crescut.
Pentru că locurile și oamenii de aici înseamnă pentru mine fericirea.

De-ce-nu-renunt-la-accent-6
Am plecat pentru prima oară în străinătate pe la 20 de ani, dar întotdeauna m-am întors acasă.
Distanța nu a făcut decât să îmi arate cât de important este să îți păstrezi rădăcinile și să îți respecți tradițiile.

De-ce-nu-renunt-la-accent-1
Ele te definesc ca om!

De-ce-nu-renunt-la-accent-2
Maramureșul este sursa mea de energie.
Când vin aici intru într-o altă lume, îmi aduc aminte de cât de puține ai nevoie să fii fericit, de cât de frumoasă e simplitatea și cât de minunată e bunătatea. Oamenii de aici mă încarcă sufletește!
Seara stau la poartă cu bătrânii pentru că povești ca ale lor mai rar auzi, îmi vizitez vecinii, gătesc pe soba pe care o folosea și mama, în diminețile de vară   mă bucur de mirosul de fân proaspăt cosit, iar seara stau pe prispă și mă uit la cerul cu cele mai multe stele.

De-ce-nu-renunt-la-accent-4
Departe de tehnologie, departe de interese și orgolii, departe de nervi și stres, oamenii de aici trăiesc în tihnă și se bucură de ce au, indiferent cât ar fi de putin. Aici am învățat că Raiul nu e un loc, Raiul e liniștea pe care o porți în suflet. Eu port Maramureșul în suflet, îl port și în grai și îl vorbesc tuturor.

De-ce-nu-renunt-la-accent-5

Da-i share
Share on Facebook7.1kShare on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*