Cand nepasarea doare

Mes amis, am sperat ca cele trei zile de doliu national vor mai calma din neputinta, durerea, revolta pe care le simt in legatura cu regretabila tragedie din clubul Colectiv, insa sunt in continuare dat peste cap si cred ca e nevoie de mult timp pentru ca aceasta rana lasata in memoria noastra colectiva sa se vindece.

Lasand deoparte nevoia de a cauta vinovati, de a arata cu degetul, mi se pare important sa constientizam ca suntem cu toti responsabili, din pacate, de aceasta tragedie, pentru ca facem parte din acest sistem bolnav. Dar mai important de atat e ca suntem cu totii responsabili sa ajutam, sa facem bine si sa incercam, asa cum putem, sa pansam aceasta rana imensa.

Teledonul la care am participat duminica seara, chiar daca m-a incarcat cu o energie negativa auzind sutele de povesti tragice ale oamenilor cu care am vorbit, mi-a dat si multa speranta si optimism. N-o sa uit curand discutia pe care am avut-o cu o doamna, care isi pierduse fiul in urma cu cativa ani si care voia sa-si doneze intreaga pensie de 400 de lei (!) pentru ca stia perfect cu ce se confrunta parintii copiilor din clubul respectiv. Nu gasesc un lucru mai oribil pentru un parinte decat sa-si ingroape copilul, cand cursul vietii ne spune ca ar trebui sa fie invers, neputinta sa-l vezi zbatandu-se intr-un spital intre viata si moarte, sa vezi copii cu o viata intreaga inainte alergand arsi, fara haine, fara par si intreband medicii daca vor supravietui. Nici macar nu pot sa concep. Asa ceva nu se uita si te marcheaza pe viata!

E, fara indoiala, o perioada neagra pentru Romania, prieteni din Franta inca ma suna socati sa ma intrebe daca suntem bine, daca am cunoscut pe cineva, care e bilantul victimelor, o lume intreaga reactioneaza si empatizeaza cu tragedia din club Colectiv. Vom trece peste acest episod negru doar uniti, doar cu solidaritatea de care am dat dovada si care, recunosc, m-a lasat fara cuvinte.

Romania are multe probleme – imi vine in minte acum episodul revoltator de ieri cu antrenorul de la CSMS Iasi care a snopit in bataie un copil de 17 ani pentru ca voia sa manance la fast food, in ce lume traim? – si, din pacate, ele ies la iveala in astfel de intamplari regretabile. Dar e bine sa nu ne pierdem speranta ca impreuna, fiind uniti si solidari, putem sa facem o Romanie mai buna pentru copiii nostri. Sau macar putem incerca, e datoria noastra.

Nu uitati ca victimele tragediei din Colectiv au in continuare nevoie de sange, iar rudele lor, de orice ajutor, cat de mic. Sa nu uitam, deci, ca suntem in primul rand oameni si ca e datoria noastra sa ajutam!

Da-i share
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Email this to someone

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*